copil1

Ultimul copil în familie – nostalgie și multă iubire

Deseori auzim mămicile cum spun “Acesta și gata” când se referă la perspectiva unui al doilea, treilea, patrulea copil. Pentru cineva primul copil e și ultimul, iar pentru altcineva nu există așa noțiune ca ultimul copil, bucurîndu-se de fiecare sarcină și nou născut din tot sufletul.

Totuși, dacă sunteți din tabăra care a pus punct nașterii de copii și a luat o decizie fermă în această privință, ultimul copil tinde să fie perceput cu mai multă nostalgie. De ce? Pentru că este ultuima dată când treceți prin aceste emoții și nopți nedormite, este ultima dată când vă bucurați de primul zâmbet, primul cuvînt și primul pas…

Aflați care este bucuria și tristețea faptului de a avea ultimul copil în familie. Aceste idei sunt împărtășite de o mamă a patru copii. Ea ne relatează ce simte, cum se descurcă și cum este privit acest eveniment – ultimul copil în familie – atât din punctul ei de vedere, cât și al soțului:

copil4

“Au trecut opt săptămâni de când soțul meu și cu mine am întâmpinat micul nostru copil în familia noastră.

Așa cum este al patrulea copil, cred că e destul timp de a reveni de la experiența nou-născuților și de a stabili planul unei vieți normale. De asemenea, e destul timp de a reflecta asupra faptului că este ultimul și nu vom mai avea astfel de experiențe.

De fapt, acest copil mai poate fi numit și ”bonus”. Atunci când îmi priveam familia, mereu vedeam trei copii. Eram focusată pe trei contracte de studii, trei activități extrașcolare și chiar am procurat casa astfel încât să aibă o cameră ce va putea fi împărțită de copiii de același gen. Deci, era plănuit să avem doar trei copii!

Toate aceste idei au fost doar până în momentul în care am avut al patrulea copil. Îmi ador micuțul copil, dar nu neg că a fost o surpriză. De îndată ce am aflat de sarcină, soțul și-a făcut vasectomie pentru a nu avea alte surprize. Acest lucru înseamnă că eram conștienți că nu vom mai avea copii. Pare straniu, dar mi-e greu să mă deprind cu acest gând.

Acest lucru mi se egalează cu ultimele lovituri în burtă, ultima perioadă de alăptare, primul zâmbet, primii pași, primele cuvinte. Acesta va fi ultimul copil pe care îl vom urmări cum se dezvoltă de la cea mai neputiincioasă ființă micuță până la o persoană cu drepturi depline.

Cel mai mare copil nu e într-atât de mare, respectiv urmează încă să ne confruntăm cu multe lucruri care se vor întâmpla pentru prima oară. Urmează să avem primul copil în liceu, prima întâlnire, primele săruturi și despărțiri. Alte lucruri ce urmează să le experimentăm pentru prima dată sunt: universitatea, căsătoria, nepoții. Totul pare atât de departe că nici nu pot să mă gândesc la ele. Dar și aceste lucruri vor avea un sfârșit.

copil3

Era și de așteptat să se întâmple acest lucru. Nu putem avea copii la infinit. Mereu însă credeam că în acest moment voi simți că e gata, că s-a sfârșit totul, dar involuntar mai văd printre copiii mei încă două zâmbete. Dacă ar fi fost o altă alegere din punct de vedere logic, financiar, al sănătății, aș avea copii într-una. Dar e imposibil, deci,  punct.

După acest copil, ne vom izbăvi de pătuț, scaunul înalt, biberoane. Bebelușul va fi ultimul nostru copil care va merge în cărucior, ultimul care va avea nevoie de un scăunaș auto și ultimul copil ce va avea primul sunet.

Acest copil ne prezintă un nou nivel. Viețile noastre se vor schimba radical odată cu creșterea acestui bebeluș.

Nu vom mai avea scutece. Fiecare membru al familiei se va putea încălța și urca în mașină desinestătător. Fiecare va fi la școală sau universitate și desigur, va veni timpul când nu vor mai avea nevoie de noi.

Rațional, înțeleg că este decizia corectă pentru familia noastră, dar inima mea nu este în totalitate de acord. Așa că, iată-mă în lacrimi jelindu-mi soarta. Chiar dacă suntem încă la începutul vieții, suntem și la sfârșitul ei dintr-un alt punct de vedere. Ceea ce copilul va experimenta pentru prima oară, asta va fi ultima noastră oară. Sfârșitul acestor minunate lucruri este desigur că trist.”

copil2

Aceasta a fost mica istorie relatată de o mamă care are patru copii. Toate aceste emoții și gânduri le simțiți odată cu cel din urmă copilaș, care pe lângă enorma bucurie pe care o aduce în casă, vă face să simțiți și tristețea determinată de trecerea anilor.

 

Sursă a relatării mămicii – ScaryMommy.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *